Arta de a fugi

Incearca sa iti imaginezi cum ar fi daca intr-o zi, cu un rucsac mic in spate, te-ai urca intr-un tren la intamplare. Sa te lasi purtat de instinct si de tot ce te tine pe moment. Sa nu iti para rau pentru ce ai facut in secunda anterioara pentru ca in secunda ce urmeaza nu vei avea notiunea de ''griji''.

 Tot ce este nou iti acapareaza minte, iti scufunda gandurile negative intr-o mare abisala din care nu te mai poti intoarce. Nu vei cunoaste nimic din ce vei vedea dar o sa fie cel mai frumos sentiment. Existent. Ca un pahar de apa rece ca gheata, trantit in fata. Care te trezeste si te energizeaza. Cum iti lasi in urma locurile care aduc amintiri care aduc sentimente care aduc durere care aduc ura, care aduc disperare.Nimic nu se poate compara cu acest sentiment. Nici macar dragostea. Dragostea este ceva impartit cu un ''altcineva''. Acest sentiment il simti si resimti doar tu. tu, persoana de care uiti mai mereu. Fara acest''tu'' nu poate exista un ''ell'' sau o ''ea'' si tot asa. Pana la urma chiar esti centru universului daca o luam asa. Da esti dar in proportii dozate de cum te comporti si cum ai grija de lumea din jurul tau si de tine.

 Sa nu uiti ca ti-am spus asta. Poate intr-o buna zi chiar te vei urca in trenul din mintea ta. Trenul la intamplare care iti schimba viata. Pentru ca mereu mi-au placut lucrurile la intamplare.