Incercand sa nu am o introducere cliseica, o sa am o introducere cliseica. Asa, acum mi-am indeplinit prima misiune cu introducerea cliseica.
Eu simt sunete. Cred ca marturisind asta cu voce tare, o sa imi aduca un bilet gratuit catre un psiholog, dar le simt. Fiecare zgomot din jurul meu este o bucata dintr-o simfonie aparte care ma ghideaza oriunde vrea ea. Acum imagineaza-ti sa ai in permanenta o melodie in fundalul evenimentelor din viata ta. Poate ar face-o mai incitanta, sau deprimanta sau cum vrei tu sa fie. Sa poti sa canti la un pian invizibil (pentru cei din jurul tau, odata ce exista pentru tine) in mijlocul unei strazi aglomerate.Sa iti petreci nostalgia pe ritmuri. Sa dansezi de bucurie in ploaie pana in punctul cand te opresti plangand pe o melodie sobra. Ce alt paradis mai pur ca acesta poate exista? Un loc mai plin de emotii adevarate exprimate mai intai tie insuti, iar mai apoi celor ce merita sa le aiba, dar asta este o alta poveste. Muzica este o emotie prin definitia ei, prin felul in care poate schimba din toate punctele de vedere o persoana, iar amalgamul acesta de sentimente furnizate de muzica se aduna undeva in bagajul nostru emotional pe care il caram cu noi spre o alta viata.
Dragii mei, haideti sa nu ne batem joc de muzica. Creata in mod unic, rational si sentimental ne reflecta pe noi oamenii, cu frumusetea disperarii noastre si tragedia fiecarui zambet.

Dragii mei, haideti sa nu ne batem joc de muzica. Creata in mod unic, rational si sentimental ne reflecta pe noi oamenii, cu frumusetea disperarii noastre si tragedia fiecarui zambet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu