Simt sunete

Incercand sa nu am o introducere cliseica, o sa am o introducere cliseica. Asa, acum mi-am indeplinit prima misiune cu introducerea cliseica.
 Eu simt sunete. Cred ca marturisind asta cu voce tare, o sa imi aduca un bilet gratuit catre un psiholog, dar le simt. Fiecare zgomot din jurul meu este o bucata dintr-o simfonie aparte care ma ghideaza oriunde vrea ea. Acum imagineaza-ti sa ai in permanenta o melodie in fundalul evenimentelor din viata ta. Poate ar face-o mai incitanta, sau deprimanta sau cum vrei tu sa fie. Sa poti sa canti la un pian invizibil (pentru cei din jurul tau, odata ce exista pentru tine) in mijlocul unei strazi aglomerate.Sa iti petreci nostalgia pe ritmuri. Sa dansezi de bucurie in ploaie pana in punctul cand te opresti plangand pe o melodie sobra. Ce alt paradis mai pur ca acesta poate exista? Un loc mai plin de emotii adevarate exprimate mai intai tie insuti, iar mai apoi celor ce merita sa le aiba, dar asta este o alta poveste. Muzica este o emotie prin definitia ei, prin felul in care poate schimba din toate punctele de vedere o persoana, iar amalgamul acesta de sentimente furnizate de muzica se aduna undeva in bagajul nostru emotional pe care il caram cu noi spre o alta viata.
 Dragii mei, haideti sa nu ne batem joc de muzica. Creata in mod unic, rational si sentimental ne reflecta pe noi oamenii, cu frumusetea disperarii noastre si tragedia fiecarui zambet.

Victime iminente

Toate actiunile noastre au o continuitate undeva in viitor. In cazul in care facem lucruri benefice Universului, totu-i bine si frumos, dar in mare parte partile negative domina. Procentual nu pot spune ce si cum in legatura cu violenta in familie din Romania, dar ce stiu este cum poate afecta generatiile ce ies de pe mana unui parinte (sau ambilor in situatii critice) care isi trateaza copii cu multa, multa violenta. Incepand de la ignoranta, pana la urme lasate pe trupurile copiilor acestea constituie dovezi ale brutalitatii umane fara margini. Partea si mai proasta e ca acest caracter se perpetueaza si formeaza un cerc vicios in care oamenii sufera in tacere ca e vorba de cei ce abuzeaza sau victime.

Suntem obisnuiti sa invinuim in prima secunda pe cei ce aplica astfel de tratamente copiilor, dar in spatele acelei palme se afla o mare problema cu sine, un blocaj situat in comportamentul, personalitatea si realtionarea cu oamenii care nu poate fi inteles, iar asta duce la manifestari josnice si degradabile.
 in mare parte '''actorii'' princepali sunt sotiile ce incearca sa isi apere copii din calea sotului violent. Ce trist e sa spun ca  situatia aceasta e tipica, iar tacerea este scanteia ce aprinde toata povestea.
  Dar pentru cateva momente sa stam sa analizam situatia si sa ne dam seama ca fiecare "actor" al acestei tragedii are de suferit si pana in momentul in care acest cerc vicios nu se rupe sau nimeni nu intervine in destramarea acestuia, tacerea invaluie in continuare povestile nespuse ale unor victime iminente.