Nostalgii pe o chitara

Mergand spre scoala, cu gandurile zburatacind prin toate partile, aud un ''zgomot'' placut urechilor mele. Vantul aduce sunetele mai aproape de mine si incep sa urmez muzica la propiu. Dupa ce am mers dusa de ritmul unei chitari am ajuns la misteriosul cantaret. Un barbat trecut de 50, cu o chitara in mana. O tinea atat de strans si totusi atunci cand canta era ca si cum Apollo canta la propia harpa. Cu delicatete. Dar mai important este, ce canta! Surprinzator, isi canta dragostea. Lumea area atintita la un batranel ce canta, melodios, dar pur si simplu incarcat de emotie. Isi pierduse iubirea acum mult, mult timp. Nu se intelegea prea mult din ce zicea dar felul in care pur si simplu transmitea sentimentul a facut ca trecatorii, in graba lor zilnica, sa se opreasca un minut pentru asi aminti de iubirea de odinioara in timp ce muzica ii ingana melodios. Eu? Nu mai pot spune decat...Sa fiti iubiti!