Nostalgii pe o chitara

Mergand spre scoala, cu gandurile zburatacind prin toate partile, aud un ''zgomot'' placut urechilor mele. Vantul aduce sunetele mai aproape de mine si incep sa urmez muzica la propiu. Dupa ce am mers dusa de ritmul unei chitari am ajuns la misteriosul cantaret. Un barbat trecut de 50, cu o chitara in mana. O tinea atat de strans si totusi atunci cand canta era ca si cum Apollo canta la propia harpa. Cu delicatete. Dar mai important este, ce canta! Surprinzator, isi canta dragostea. Lumea area atintita la un batranel ce canta, melodios, dar pur si simplu incarcat de emotie. Isi pierduse iubirea acum mult, mult timp. Nu se intelegea prea mult din ce zicea dar felul in care pur si simplu transmitea sentimentul a facut ca trecatorii, in graba lor zilnica, sa se opreasca un minut pentru asi aminti de iubirea de odinioara in timp ce muzica ii ingana melodios. Eu? Nu mai pot spune decat...Sa fiti iubiti!

Social

Poate parea un subiect deja mult prea folosit, dar cred ca e nevoie sa stim in ce consta ''relatia'' Om-Facebook. Sa nu razi! Stim cu toti cate ore ne petrecem in fata calculatorului, si in special pe Facebook. Poate nu ne dam seama, dar o parte a creierului nostru, pur si simplu absoarbe, asimileaza sau cum vrei tu sa-i spun, informatia primita prin postari, like-uri si tot ce tine de ''Wall-ul'' unei persoane. Si daca nici asta nu ti-ai dat seama, prin like-uri si comentarii ( binevenite) o serie de ''senzatii de bine'' se perinda in corpul tau. E cam acelasi principiu ca la ciocolata :)). Deci ca sa intelegem, Facebook-ul este special proiectat incat sa te tina lipit cu ochii de monitor ore bune. Si asta nu ar fii o problema, daca, si este un mare DACA, nu ne-ar desprinde de realitate, si daca relatia dintre om si Facebook, nu ar fii atat de stransa ca relatia om si natura. Si da, asta este o problema majora, de care nu cred ca vom scapa prea repede.
Si acum, spre deliciul creerului meu, voi merge pe Facebook sa dau share la noua mea postare, pentru ca...Inca nu stiu de ce.