Un subiect picant, ce greu poate fi dezbatut. Mama e un diamant pretios, de neinlocuit. Pt. unii este ceva normal sa isi strige mamele ca pe sclavi sau catelusi, dar unii copii asteapta cu sufletul la gura, ziua in care mama le v-a striga numele si vor merge acasa. Poate acea zi v-a veni... Dar nu pt. ei. Ei stau in camere de 4 pe 4 si se uita pe geam ca la o lume diferita.Noi, copii ,,normali" radem de ei sau ne facem unii pe alti orfani si chiar nu realizam ca suntem atat de norocosi. Dar stiti vorba aia: ,,Pana ce nu pierzi, nu intelegi cat de norocos esti.".
Pana la urma credem ca ni s-a urcat lumea in cap pt. ca mama ne-a luat bicicleta, dar nu stim ca bucuria unui copil este de zeci de ori mai mare atunci cand o femeie isi intoarce ochii spre el si spune: ,,am venit..''.
CONCLUZIE: Nu asteptati sa pierdeti ceva, ca sa intelegeti valoarea lui!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu