Nu poti vorbi despre arta in termeni generali. Arta nu e arta, pentru ca nu are un contur anume, nu are o forma definita. Ea prinde imaginea pe care noi o oferim si de aici infloreste mai presus de adancurile lipsite de lumina ale mintilor noastre. Odata cu timpul, oamenii au constientizat faptul ca dezvoltarea artistica difera de la o cultura la alta, sau de la o perioada la alta, lucru ce a sintetizat pe categorii tot ce tine de pictura, teatru, muzica, sau dans. Dar nu structurarea in masa decide ce si cum; persoana pusa in fata faptului implinit decide ce forma poate lua lumea artei.
De multe ori aud bine cunoscutul slogan ''artistul moare de foame'' lucru care nu ma intristeaza, ci ma frustreaza. De exemplu, Florenta secolului al XV-a era raiul tuturor exhibitionistilor, artistilor fara frontiere si vizionarilor. In decursul acestui veac oamenii au ales sculpturile, coloanele, catedralele, picturile, muzicienii strazii si pictorii adusi la stadiul de genii, in detrimentul facilitatilor sanitare. Nu afirm in nici un fel faptul ca ar trebui sa renuntam la canalizari si sa facem muzica sau treatru in schimb, dar cred ca am ajuns in puctul in care se pot echilibra cele doua, fara a trece de partea uneia dintre extreme.
Cu alte cuvinte noi suntem arta, in forma ei dezastroasa si divina, dar arta naste arta asa ca orice fel de artist consideri ca esti, fa lumea un loc mai divin.
