Ziua noastra cu 80 de cuvinte

Cuvintele dor nu-i asa? La nastere nimeni nu ne-a dat o garantie ca putem rezista tuturor cuvintelor grele ce ne sunt adresate fara mila. Nu iti ofera nimeni o reteta pe care daca o urmezi cu strictete ai sa lasi la o parte parerile si comentariile fara rost. Dar mintea noastra e conceputa in asa fel incat sa dea un rost acestor lucruri, desi asta este cu adevarat nesanatos. Asta in sensul in care chiar exista persoane ce nu se pot ridica de la nivelul plin de ceata in care se afla. Si nu e vina lor ca lucrurile acestea se intampla, ca se simt mai prejos decat ar trebui si ca nu pot vedea limpede lucrurile, prin punerea lor intr-o balanta si masurand fiecare cuvant in parte. Atunci toata lumea si-ar da seama de cat valoreaza un cuvant. Exact cum oamenii au anumite valori, cuvintele au de asemenea valori.

Un exercitiu de echilibru: Fiecare dintre noi ar avea 80 de cuvinte pe zi. Oricat de drastic suna, e de fapt un mod in care ti-ai da seama in cateva minute ca daca am avea un numar limitat de cuvinte, le-am folosi mai inteligent, pasnic si mai frumos. Nu am avea timpul si stocul necesar de cuvinte sa injuram, sa facem promisiuni pe care stim ca nu le vom tine sau sa gasim scuze josnice. 

Vanatori de recompense si oportunitati

Noi ne dorim intotdeauna lucrurile ce ne sunt interzize, lucrurile ce nu le putem obtine asa usor, sau chiar deloc. De exemplu un copil are un borcan cu biscuititi iar mama lui il pune undeva pe ultimul raft. Bineinteles ca dorinta copilului creste odata cu efortul pe care il depune sa ajunga la acei biscuiti. Cu sau fara copil sau biscuiti ideea e ca suntem niste creaturi foarte ciudate. Odata ce avem ceva nu stim sa il pretuim la adevarata sa valoare  pana cand il pierdem. Vedem lucruri noi pe care le ravnim in loc sa apreciem ce avem deja  transformandu-ne in vanatori de recompense si oportunitati. Poate ca nu toate lucrurile pe care ni le dorim sunt cele de care avem nevoie dar cert este ca dorinta se stinge iar ce ramane in urma este regretul ca am pierdut ceva mult mai valoros doar de dragul de a ne satisface o nevoie banala de cele mai multe ori. Dar cu ce pret? Cu pretul persoanelor ce nu stau mult pe ganduri atunci cand se simt neglijate si se indeparteaza. Asta pe buna dreptate in sensul in care deplina vinovatie nu le revine lor.
 Cu toate astea natura umana nu o poate invinge nimeni inclusiv incapatanarile sale, pentru ca nimeni nu invata lectia pana nu simte consecintele pe propria piele.