Pentru ca asta m-a facut sa scriu aceasta postare, va rog sa vizualizati videoclipul acesta:
sper ca ati vazut videoclipul, mai exact sa intelegeti despre ce e vorba. Trist, sa poti doar scrie, fara sa vorbesti despre viata ta, si cat de mult o dispretuiesti pentru ca ai autism. Aceatsa fata, care are autism spune cum a fost marcata de moartea celor 2 bunici ai ei, cum a fost suspendata de la scoala de 6 sau 7 ori, a fost batuta si acceptata intr-un spital doar pentru ca era in chinuri. dar cel mai important ca vrea sa fie normala.

autismul este o boala crunta. Se descopera pe la varsta de 3-4 ani. Doctorii sunt ca este o boala netratabila dar, parintii ce isi daruiesc si ultimul strop de speranta, insanatorsirii copilului ce sufera de autism sun altceva. Spun ca fiecare zambet minor ce il afiseaza copii lor nu este doar..ceva ce doctorii ar caracteriza ca ''minor'', este raspunsul ca totul va fi bine. Dar sa vezi cum, un copil incearca sa faca inteleasa ideea ca indiferent cat de diferiti sunt oamenii cu autism, la baza sunt oameni, oameni ca noi.
Inchei fara cuvinte glorioase sau lucruri pompoase, doar vreau sa va informez de fundatia, nonguvernamentala ''PENTRU VOI'', ce are ca scop integrarea oamenilor cu dizabilitati in societate. Noi facem parte din societate deci, facem parte involuntar sin aceasta fundatie! :]